Şase întrebări fundamentale

6 Ian

Am întâlnit pe un forum de radiestezie-inforenergetică un subiect propus spre dezbatere. Se numeşte „Întrebări fundamentale”, propune dezbaterea unei cărţi, mai exact o carte cu acest titlu, scrisă prin 1988, de un român emigrat în USA…

Pasajele din carte reproduse pe forum, mi-au creat acelaşi sentiment neplăcut pe care îl am ori de câte ori primesc veşti din ţară: văicăreli, reproşuri, frustrări şi …cam atât!…

Totuşi, măcar titlul cărţii şi tot este ceva care merită luat în considerare, apreciez eu. Orice soluţie, porneşte de la cel puţin o întrebare. O nelămurire.

Pentru că mai ales din experienţa anilor din urmă am învăţat că a dărâma ceva fără a avea ceva de pus în loc se numeşte distrugere şi anarhism, iată ceea ce considerăm şi Monica şi eu, a fi ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:

 

1. Ce talente am?
2. Ce am făcut pentru a le dezvolta?
3. Ce înseamnă pentru mine fericire?
4. Ce am făcut pentru a îmi construi fericirea personală?
5. Câte din visele mele cele mai îndrăzneţe sunt deja realitate?
6. Ocup eu în societate locul pe care mi l-a hărăzit Universul, prin înzestrarea de la naştere, sau OCUP LOCUL UNUI OM TALENTAT,
condamnat la o existenţă mizeră, pentru că i-am luat locul care i se cuvenea de drept sub soare?!?

 

Aşteptăm pe toţi cei interesaţi să îşi spună părerea aici, pe blog. Să găsim răspuns la aceste întrebări, ÎMPREUNĂ.

 

 

Anunțuri

3 răspunsuri to “Şase întrebări fundamentale”

  1. monicas10 11 Ianuarie 2011 la 01:01 #

    Atunci cînd am avut posibilitatea mi-am notat citeva calitati pe care le-am considerat a fi talente. Cind le-am recitit am ramas in dubii… pentru ca am realizat o mica diferenta dintre calitatile native si cele pe care mi le-am format prin multa practica. Asa mi-am descoperit talentele! Cele native! Este imposibil ca un om sa fie atras de ceva fara a mai fi facut ceva asemanator intr-o alta viata. Despre fericire? Deocamdata sunt la capitolul ”eu sunt fericit” asa cum sunt. Pentru mine fericirea personala tine mai mult de starea de echilibru interior, decit de faptul de a fi posesorul unor lucruri, a unui job sau a avea o un succes in ceea ce se numeste familie. Cred ca fac parte din categoria oamenilor care vor totul sau nimic.Despre vise? Ho-hoooo… mai am tare mult de muncit la visele mele… să fie o coincidenta faptul ca avem aceleasi vise?!? Ce sunt coincidentele? Sa revin la ultima intrebare legata la ”un loc sub soare”! Cred ca loc avem toti! Singura diferenta e modul in care iti cistigi existenta. Am scris aici despre una dintre posibilitati: http://monicas10.wordpress.com/2010/12/30/4/
    Da, sunt dependenta de aer, apa si hrana, o casă, curent electric, haine şi de o sursă de venit din exteriorul casei. Inca.

    • banifarabani 11 Ianuarie 2011 la 02:36 #

      Cred că am mai spus asta şi parcă chiar aici: „Orice drum de 1.000 li, începe cu un pas”.
      Proverbul chinezesc, e echivalentul celui de la noi „Picătură cu picătură se face lacul mare”.
      Cu talentele, văd că e mai dificil decât am estimat. Şi mie mi-a fost greu, dar în altă parte.
      Dezvoltarea, încrederea în sine, perseverenţa, disciplina. Avem absolut stupida pornire de a
      ţine seama mai mult de părerile celor din jur, decât de propriile noastre idei şi convingeri interioare.
      Povesteam cred prin „Conexiunea Minte-Inimă” că m-am luat cam mult după ideea preconcepută
      potrivit căreia talentul se cultivă doar din copilărie că pe urmă „e prea târziu”. Prea târziu…
      Prea târziu pentru ce?
      Înţelepţii spun că un an de fericire, face cât o viaţă de mizerii…
      Acum ştiu de ce…

      • monicas10 11 Ianuarie 2011 la 10:02 #

        Atunci cînd asculţi de părerile altora se dizolvă în mod automat dreptul la independenţă. Pentru că fericirea lor devine singurul tău fel de a fi fericit. Pe de altă parte, îţi creezi nişte datorii şi obligaţii absolut imaginare, după mine. Cred că atunci legătura dintre minte şi inimă începe să se dizolve şi, cu timpul, descoperi că unele lucruri care defineau fericirea altora, pe tine te fac un nefericit. Oamenii sunt diferiţi, la fel ca şi nivelele lor de evoluţie. Şi sunt mulţumită, pentru că Cineva a ordonat în aşa fel lucrurile încît cei care ştiu se găsesc cu cei care vor să înveţe.
        Mi-am propus să prelungesc anul la o viaţă! E singurul drept cu care m-am născut… o viaţă fericită din toate punctele de vedere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: